Dupa cum am mai spus aceasta tura era programata de aproape doua saptamani, bineinteles tot singur. Sunt deseori intrebat daca nu mi-e frica sa umblu prin munti de unul singur. Raspunsul cred ca se stie, altfel nu as avea parte de toate minunatiile naturii.
Si nu sunt inconstient, am masurile mele de precautie, intoatdeauna cineva stie unde sunt, las mesaje cu locurile pe unde trec si incotro ma indrept, sun cat de des pot pe cei apropiati, iar cand mi se termina baterie apelez la metoda fumului:)) Lasand gluma la o parte, e un risc calculat, de fapt eu nici macar nu-l consider un risc.
Planul a fost de la inceput pentru destinatia Vf Gropsoarele al carui versanti sunt plini de rhododendroni atat pe partea vestica cat si pe cea estica, cu ramanere peste noapte la cort, iar a doua zi, in functie de rezultale obtinute sa mai raman pana marti dar cu mutare spre Vf. Ciucas undeva pe Culmea Bratocea.
Traseul l-am inceput din Cheia cu plecare de la manastire. Inca de la inceput am avut parte de o vreme capricioasa, nori si ploaie. Din cand in cand mai iesea si soarele sa-mi umble la starea de spirit.
O raceala ma supara de cateva zile si am incercat sa am grija de mine cat pot de bine, am luat provizii suplimentare de apa si mancare. Astfel am reusit sa-mi fac un rucsac de aproximativ 20 kg. prima parte a traseului a fost cea mai urata, prin padure deasa, teren mlastinos pe alocuri si foarte alunecos. Apele se scurgeau pe toata poteca facand mersul greoi si neplacut. Bine ca folosesc bete de tura aici si-au facut treaba din plin. Pana in Poiana Zaganu am mers mult mai bine pamantul nu mai era moale si am inceput sa maresc pasul. Aici insa m-a prins ploia, avand destul timp sa ajung in varf si sa campez inainte de apusul soarelui am preferat sa ma opresc la ultimii copaci la intrarea in poiana sa mananc ceva si sa sun pe cei apropiati. Am avut si o surpriza o caprioara a tranversat poiana. Nu am apucat sa fac poze decente, ma multumesc si cu privitul:)
Poiana Zaganu este locatia unei stane, lucru neplacut pentru drumeti din cauza cainilor, erau vreo 6, norocul meu ca 5 erau legati iar pe al 6-lea l-a altoit un tanar cioban, aproape fiind sa ma apuce de picior. Am continuat poteca in latratul cainilor pana am disparut din campul lor vizual. Urmatorul popas este marcajul care anunta 1 ora pana la Vf,Zaganu. Aici am intalnit un grup destul de mare din Sf. Gheorghe. schimbam cateva vorbe si mi se confirma explozia de culoare de pe culme. Nici nu apuc bine sa salut de plecare si se apropia o alta stana din padure, din nou caini de aceasta data parca nu asa agresivi, maresc pasul totusi, prefer sa nu stiu nici un fel de colti in spatele meu:)
Iesind total din padure, am parte de acelasi spectacol de nori si ceata. Formatiunile stancoase specifice Ciucasului imi bucura sufletul si privirea, presimteam ca va fi o zi buna. Am trecut voios de Vf Zaganu, Podul de Arama si La Lanturi, ceata intregiind spectacolul oferit de zona stancoasa. Ultima portiune de urcat si puteam sa vad locul de destinatie, Vf. Gropsoarele.
La vizita anterioara in Ciucas am estimat ca apogeul va fi in maxim 2 saptamani si se pare ca am avut dreptate. Inca dupa ce am trecut de Zaganu bujorii imi tot ieseau in cale, versantul era plin de culoare.
Pe varf mai erau trei persoane care au venit ptr acelasi lucru. Nu stiu de ce dar mi s-a parut ca ma compatimesc ptr faptul ca raman acolo singur peste noapte...de fapt ma compatimeau ptr rucsacul voluminos care l-am dat jos din spate:) sau probail era un pic de admiratie. Aici servesc ceva rapid si cobor un pic sub varf in parte nord estica unde aveam sa pun cortul. Apar din ceata inca 5 drumeti care nu poposesc pe varf decat foarte putin timp.
Pun cortul pe un sol moale si pufos, imi astern culcusul si ma intind pentru cateva momente privind inspre norii care pareau ca nu se mai imprastie. Apar si putine ferestre care imi permit sa mai fac si cateva cadre. norocul este ca de obicei de partea mea si cu aproape 30 minute inainte ca soarele sa se ascunda in spatele Vf. Ciucas se mai limpezeste un pic. Astfel am parte de un peisaj de vis, pot spune cu mana pe inima ca am vazut toate culorile curcubeului in acelasi timp in fata ochilor. Dovada dac o pot numi asa sunt o parte din imagini.
A fost o seara superba, aproape ca nu mai voiam sa ma bag in sacul de dormit, de altfel am stat si am mai facut cateva cadre pana s-a intunecat de-a binelea.
2
3
4
5
6
7
8
Mai mult va urma in blogul pe care il voi posta in zilele urmatoare. Tineti aproape!
Daca va placut nu uitati de butonul SHARE, aratati si prietenilor!
