Jurnal de vacanta.Maramuresul

Maramuresul
Este locul unde traditia ,portul si arta populara s-a pastrat cel mai bine dintre toate regiunile tarii , este locul unde tesutul , sculptura , pictura pe sticla se pastreaza cu sfintenie si se transmit din generatie in generatie.Am ramas placut surprins sa vad cum portul maramuresean este inca viu si prezent pe ulitele satelor maramuresene.Am vazut batrani imbracati in straie populare,haine de zi cu zi pentru ei , femei cu copii de mana purtand aceleasi vesminte,cu celebrele baticuri si straie maramuresene putin mai lungi de genunchi,multe dintre ele mergand pe bicileta spre locurile unde avea treburi,chiar o batranica incovoiata de povara anilor,care purta acele opinci din piele, cu straie populare tinand de mana nepotica imbracata aproximativ la fel ,dar avand incaltari o pereche de sandale roz cumparate probabil de parinti, multi dintre ei plecati la munca pe alte meleguri.

Majoritatea caselor pastreaza traditia de constructie cu celebra poarta stil arc de triumf rustic, cu numeroase simboluri crestine, avand rolul de bariera impotriva raului, de a proteja universul sacru al gospodariei. Bineinteles intre casele traditionale, si-au facut loc numeroase pensiuni care mai de care mai inalte, unele pastrand stilul arhitectonic rural ,altele facand contradictie totala cu arhitectura satului. La una dintre aceste pensiuni ne-am gasit si noi un loc de cazare,destul de tarziu undeva dupa ora 23.00, dupa un drum lung de la Brasov cu o scurta oprire in Sighisoara.Conditiile de cazare sunt pentru toate gusturile si toate buzunarele as spune, dar sfatul meu este sa ajunge-ti inainte de lasarea serii, poate chiar sa va asigurati cazarea inainte de a pleca in vacanta.

Prima noapte am petrecut-o in Ocana Sugatag o zona superba,un loc unde datorita minelor de sare,care acum sunt inchise, sau facut bai sarate,pline de persoane venite la tratament,din pacate aflate intr-o stare destul de avansata de degradare.Primul obiectiv l-am fixat a doua zi de dimineata,dupa un mic dejun indestulator ne-am hotarat sa ne indreptam spre Sapanta.
Cine nu a auzit de Cimitirul Vesel de la Sapanta?



Mare e gradina lui Dumnezeu si multe vedem in ea,iar cimitirul acesta este unul din locurile care a facut celebrul Maramuresul in toata lumea.Crucile sunt vesel pictate de catre artistul poular Stan Ioan Patras(1908-1977),de altfel inmormantat in acelasi loc.



Traditia aculpturilor este continuata de un ucenic al acestuia, care a ales sa locuiasca in casa acestuia pe care o intretine ca atelier si muzeu.La intrare in cimitir se gaseste o casuta frumos sculptata, unde se plateste o taxa modica de vizitare a cimitirului.Biserica din curtea cimitirului era in restaurare,nu am reusit sa iau imagini decente cu aceasta.In spate se mai gaseste o casa in intregime construita din material lemnos,caracteristica mesterilor din aceste locuri.



Aici am intalnit de la grupuri de copii ,pensionari ,tineri si numerosi turisti straini,veniti cu caravanele sa vada frumusetile acestor locuri.In afara cimitirului sunt numeroase locuri de unde poti achizitiona suveniruri,costume populare si alte accesorii specifice portului popular.Daca sunteti amator de palinca(sau horinca cum spun ei)aici gasiti sa cumparati licoarea magica , care te trimite repede la culcare, fara a-ti aduce aminte ora la care te-a vizitat Mos Ene.Am gustat un dop de la o sticla de plastic cu palinca (bineinteles ca m-am intrebat:numa atat imi da?)care mi-a dat foc la gura,afara nu erau decat vre-o 32 de grade celsius iar palinca era undeva pe la 55.

Lasand la o parte suvenirurile si alte lucruri lumesti veni vremea sa ne indedreptam spre Manastirea Sapanta-Peri:



.Aici am gasit cea mai inalta constructie de lemn din Romania,si cea mai inalta biserica de lemn din lume avand o inaltime de 78 de metrii.Aceasta magnifica constructie populara se afla intr-o padure seculara de stejari, superb pastrata strajuita la una din carari de aceeasi arca protectoare,binecunoscuta poarta maramuresana superb lucrata de artistii lemnului.



Aceasta constructie inceputa in 1994 si terminata in 2004,are o cruce de 7 metri si 400 de kg,are subsolul de caramida,fiind locul unde se tin slujbele,loc superb amenajat unde poti achizitiona suveniruri,carti sau vederi cu manastirea.Aici mai gasim si un altar de vara lucrat in acelasi stil, unde se tin slujbele in aer liber,la sarbatori mai mari,aceasta minunata constructie aduce multi credinciosi la rugaciune.


Detaliiele arhitecturale ale bisericii sunt uimitoare urcarea la primul etaj deasupra fundatie de piatra se face pe doua scari de lemn de o parta si de alta a intrarii.



In partea dreapta avem si o superba scara in spirala care ne conduce spre interiorul primului etaj.


Interiorul de la etaj nu este terminat inca,nu poate fi folosit ca o biserica propriuzisa,aceasta fiind amenajata la subsol.De aici se poate urca la nivelul urmato cu ajutorul unei scari din 16 trepte ,facute dintr-un singur trunchi de copac,un loc stramt foarte abrupt care te conduce la al doilea etaj.



De aici putem admira imprejurimile,altarul de vara si padurea de stejari.



Detaliile, sindrila aici dranita,dolia sau valea de scurgeare a apei dar care de aceasta data le vedem indeaproape sunt uimitoare,mesterii populari creeaza o adevarata opera de arta.



Subsolul amenajat pentru savarsirea Sfintelor Liturghii



Parasind aceste locuri pioase ne indreptam spre Sighetul Marmatiei cu gandul de a vizita Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

celebra inchisoare comunista unde a fost detinut politic printre altii si Corneliu Coposu,Iuliu Maniu si Fratii Papacostea.Inchisoarea este situata unde te astepti mai putin si anume in mijlocul orasului,din exterior nelasand impresia unui loc unde s-a suferit atat de mult.Odata ce intrii inauntru inima incepe parca a bate mai apasat ,nu stiu daca de frica ,din cauza atmosferei apasatoare ori din respect pentru toti care si-au pierdut viata in temnita comunista.

Un alt obiectiv vizitat in aceasta zi a fost Muzeul Satului Din Sighetul Marmatiei.Situat la intrarea in Sighet acest muzeu ne duce inapoi in timp in secolele XVII-XVIII dar si mai recente ,ne intampina cu aceeasi poarta maramureseana.Muzeul se prezinta sub forma unui sat,cu ulite drepte si intortocheate,cu nelipsita biserica de lemn cu turla inalta ,aici gasim case din toate partile maramuresului,case cu o singura odaie,maxim doua,cu podeaua acoperita de lut sau din lemn,bine pastrate in interior cat si in exterior,cu un miros apasator de vechi ,cu obiecte casnice din timpuri demult apuse.

Curtile acestor case sunt ingradite cu un gard de nuiele,avand o streasina facuta de mesterii care lucreaza lemnul,sunt dotate cu fantani,hambare pentru porumb,magazii de pastrare a uneltelor,locul de agdapost pentru animale,prese de prelucrare a uleiului,iar la intrarea in curte un mic adopost acoperit cu o bancuta special lasata pentru adapost,loc de intunire al oamnilor satului.Locul este superb pe un deal verde,acopertit cu pomi fructiferi,creaza perfect atmosfera sateasca

Una din ultimele locatii vizitate in aceasta zi a fost Manastirea Barsana,
Pozitionata pe Valea Izei,o superba manastire cu chilii din lemn,acoperisuri din lemn,nelipsita biserica de lemn cu turla care parca vrea sa satrapunga cerul,cu alei frumos desenate pe verdeata curtii,plina de flori superbe.

Ansamblul arhitectonic deosebit al manastirii este compus din:
-Biserica noua a Manastirii „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” (1993-1995)



-Altarul de vara (1996-1997)


-Aghiasmatarul


-Turnul - clopotnita (1998)


-Staretia (1995-1996)


-Casa maicilor


-Casa duhovnicului (1998)
-Praznicarul cu trapeza


-Muzeul de icoane si carte veche Gavril de Barsana(2005)



Maramuresul este un tinut care nu are cum sa nu te cucereasca, a lasat urmea adanci intiparite definitiv pe retina mea, aceste biserici cu turnuri care sfideaza gravitati,parca amenintand cerul,sunt de o frumusete rar intalnita,nu degeaba au fost vizitate pana si de Imparatul si Imparateasa Japonie,ei fiind de fapt poporul cu cele mai inalte condtructii de lemn din lume.
De aici ne indreptam cu parere de rau spre Borsa localitate situata pe Valea Viseului,intre Muntii Maramuresului ,Muntii Tibau si Muntii Rondei,asezati precum niste ziduri de aparare in jurul orasului,o statiune superba de munte,cu o clima specific montana,rece si umeda.

Borsa o zona recunoscuta si prin minerit,apa minerala,dar si prin apicultura,gasim atat de cautata miere naturala,direct de la producator de pe marginea drumului,chiar din apropierea stupilor,iar daca ai noroc poti sa iei si cate un autograf antireumatic de la albina de serviciu.

Drumul spre Pasul Prislop desi plin de hartoape iti forteaza masina aproape de maxim,serpuieste printr-un peisaj montan superb, te face sa treci cu vederea peste capcanele facute de roata omului,probabil din timpul cand era roata patrata.Din loc in loc intalnim nelipsitii stupi de albine,zumzetul micutelor insecte este destul de prezent la aceste inaltimi,probabil aerul tare le prieste,culoarea mierii fiind incredibila, mult deosebita fata de ce gasim noi in supermarketurile cu produse "organice"o miere limpede,culoare ce nu am cuvinte sa o descriu.Ajungem la Pasul Prislop,un popas binemeritat un loc de unde poti admira ambele parti,Maramuresul si Bucovina.


Biserica Pasul Prislop ne intampina cu acoperisul ei de alama,ne atage atentia prin schimbarea de arhitectura,specifica de aceasta data Moldovei,fiind primul semn ca am intrat in alt tinut istoric si anume Bucovina.Lasam in urma undeva cu parere de rau Maramuresul, un tinut magnific,pe care cu siguranta o sa-l mai vizitez in viitorul apropiat,dar care imi va ramane perfect in memorie si datorita imaginilor pe care le-am surprins si care imi sunt printre cele mai dragi.Ne asteapta Bucovina,un tinut cel putin la fel de frumos.